Praznicul Bunei Vestiri din acest an are o semnificație deosebită de vreme ce este marcat de îngrijorarea profundă privind răspândirea noii epidemii. Fiecare creștin își pune întrebări privind siguranța sa și a familiei, fiecare comunitate religioasă încearcă să își păstreze solidaritatea în aceste momente de îndoială și suspiciune.

Este potrivit să ne amintim acum de trăirea Fecioarei Maria la Templul din Ierusalim timp de 12 ani până la momentul Bunei Vestiri. Timpul acesta, 12 ani, l-a dedicat citirii Sf. Scripturi și a scrierilor sfinte, rugăciunii și meditației, într-o retragere isihastă pregătitoare pentru primirea misiunii. O putem imita și noi acum, retragându-ne pentru rugăciune în familie și arătându-ne solidari cu toți cei ce își pun nădejdea în Dumnezeu pentru izbăvirea de această boală.

Trăirea la Templu a Fecioarei Maria a arătat-o vrednică de Vestirea cea Bună adusă de Arhanghelul Gavriil. Salutul Arhanghelului arată puritatea, nevinovăția, frumusețea cu care Fecioara s-a împodobit prin rugăciune la Templu, o arată „plină de har”. Numai în această stare poate primi vestea că „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul ce se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.” (Luca 1, 35). Şi va răspunde în numele întregii umanităţi „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău.” (Luca 1, 38). Se va oferi cu toată fiinţa lucrării lui Dumnezeu primind, prin credinţă, ceea ce raţiunea nu putea cuprinde.

Această alegere specială a Fecioarei nu a fost lipsită de încercări. Vestirea Dreptului Simeon la Întâmpinarea Domnului că ”prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2, 35) s-a împlinit. Fecioara care a primit Vestirea în Templu a devenit, prin încercări, Maica Domnului care l-a primit în brațe pe Cel Răstignit, dar și Maica noastră a tuturor celor care credem în Cel Răstignit și Înviat.

Această ”devenire” a Maicii Domnului este model pentru fiecare creștin. ”Sabia din suflet” a fiecărui creștin azi este semnul încercării îngăduite de Dumnezeu pentru propria noastră ”devenire”. Iar prin această încercare vom trece cu ajutorul Celei care ne-a devenit Mamă la picioarele Crucii Fiului ei. Rugăciunile Bisericii sunt încărcate de această credință în puterea de mijlocire și ajutor a Maicii Domnului.

În Paraclisul Maicii Domnului cerem ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului în toate necazurile și neputințele vieții noastre. O numim ”folositoare și acoperământ, comoară de tămăduiri, rugătoare caldă și zid nebiruit, păzitoare a creștinilor”. În Acatistul Acoperământului Maicii Domnului spunem că mâinile ei sunt înălțate pururea la rugăciune de dragostea și milostivirea ei către noi. Iar în Acatistul Maicii Domnului, bucuria celor necăjiți, o rugăm cu toții să ne ajute în necazuri: ”O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești mai presus decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiți; dă-ne mângâiere și nouă celor ce suntem în necazuri că afară de tine altă scăpare și ajutor nu avem. Tu singură ești mijlocitoarea bucuriei noastre și ca Maica lui Dumnezeu și Maica milostivirii, stând înaintea prestolului Preasfintei Treimi, poți să ne ajuți nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ție cu credință nu este rușinat.” Afirmăm credința în rugăciunea grabnic ascultată către Fiul ei, rugăciune care să ne ajute tuturor celor ce ne aflăm în necaz. Și ne punem nădejdea în ocrotirea ei de Mamă a tuturor creștinilor, mai ales a celor aflați în încercări și necazuri!

Îndemnul meu părintesc la Praznicul Bunei Vestiri este să ne rugăm fierbinte, să cerem cu lacrimi Maicii Domnului ocrotirea și ajutorul ei. Să nu ne clătinăm precum cei care nu au credință, să ne îndemnăm unii pe alții la rugăciune, să nu uităm Biserica și să participăm la slujbele ei după regulile anunțate. Și mai ales să avem nădejde că ”ajutorul nostru este de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.” (Ps. 120, 2).

† Mitropolitul Nicolae