Călătoria duhovnicească prin Post este marcată de duminicile Postului, fiecare cu o semnificaţie precisă. Mai întâi sărbătorim biruinţa credinţei ortodoxe asupra ereziilor la anul 843, biruinţă exprimată prin restabilirea cultului icoanelor. Apoi, îl cinstim pe Sf. Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, cel care a apărat dreapta învăţătură privind diferenţa dintre natura de necuprins a lui Dumnezeu şi energiile Lui necreate care se revarsă peste lume. Putem considera această primă parte a Postului ca una cu conotaţii dogmatice, ca un îndemn la reflecţie asupra învăţăturii Bisericii. În duminica a III-a din Post, la mijlocul Postului, Biserica a aşezat cinstirea sfintei şi de viaţă dătătoare Cruci a Mântuitorului ca şi întărire şi îndemn la elan duhovnicesc pentru împlinirea Postului.

În duminica a IV-a din Postul Sf. Paşti îl cinstim pe autorul unei scrieri foarte cunoscute în spiritualitatea ortodoxă, Scara dumnezeiescului urcuş, pe Sf. Ioan Sinaitul sau Scărarul. Iar dacă amintim că în Duminica a V-a a Postului o prăznuim pe Sf. Maria Egipteanca, înţelegem semnificaţia ascetică a celei de-a doua părţi a Postului.

Sf. Ioan a trăit între 579 şi 649, petrecând viaţă călugărească mai întâi în ascultare de duhovnic, apoi timp de 40 de ani, viaţă retrasă, de linişte şi rugăciune. Numai după această lungă nevoinţă a primit să fie stareţ al mânăstirii Sinai, timp în care a scris Scara, ca răspuns la rugămintea stareţului Ioan al mânăstirii Raith din vecinătate, de a da monahilor o regulă scrisă după care vieţuind să urce spre cer ca pe o scară, asemenea celei văzute de Patriarhul Iacov în vis.

Acest tratat duhovnicesc, recomandat ca întâia lectură în timpul Sf. Post, nu putea fi scris decât de cineva care experimentase deja ceea ce a scris. Astfel se consideră că Sf. Ioan realizează el însuşi parcursul acestei scări, fiind el însuşi modelul viu al ştiinţei duhovniceşti. Într-o cântare de la Canonul zilei de prăznuire a Sf. Ioan citim: „Întărind ca nişte trepte virtuţile, spre cer te-ai suit cu adevărat luminând prin dreapta credinţă la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toate pândirile demonilor şi păzeşti pe oameni, Ioane, scara virtuţilor; şi acum te rogi să se mântuiască robii tăi.”

Sf. Ioan Scărarul reprezintă icoana înfrânării şi a ascezei, de aceea prăznuirea lui este prilej de cercetare de sine şi rememorare a sensului Postului în viaţa noastră. Cântările din Duminica a IV-a a Postului vorbesc de lupta lui ascetică prin care a mistuit plăcerile şi patimile şi a dobândit curăţia nepătimirii. Prin puterea Duhului Sfânt s-a făcut stăpân peste trupul său, ajungând pe aripile rugăciunii la lumina duhovnicească a contemplaţiei, pentru ca apoi să lumineze lumea şi să-şi hrănească ucenicii cu roadele înfrânării.

Sf. Ioan Scărarul apare drept modelul monahului şi a ştiinţei duhovniceşti în care suntem iniţiaţi în timpul Postului Mare. Evocarea virtuţilor sale să ne fie prilej de prăznuire şi bucurie pentru toţi care dorim să devenim monahi în timpul Postului, adică uniţi cu Dumnezeu şi pacificaţi în sufletul nostru.

                                                                                    † Mitropolit Nicolae