† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii şi
Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi
Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini din sfânta noastră Arhiepiscopie,
pace şi bucurie sfântă de la Hristos Domnul cel Înviat,
iar de la noi arhierească binecuvântare.
Să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind,
cu neapropiată lumină a Învierii! (Canonul Învierii, cântarea 1)
Prea Cucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,
Hristos a înviat!
După călătoria Postului, Dumnezeu ne-a învrednicit să ne vestim din nou unii altora marea bucurie a Învierii Mântuitorului și să ne împărtășim de Lumina ce a izvorât din mormântul gol. Am petrecut Postul cu întristare pentru păcatele și neputințele noastre, am cerut scăpare de duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert și am cerut în schimb duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei (Rugăciunea Sf. Efrem Sirul). Întristarea pentru păcate este acum biruită de vestirea Învierii căci Hristos s-a pogorât dintru înălțime ca să ne slobozească de patimi și El este de acum Viața și Învierea noastră (Troparul Învierii, glas 8).
Slujba din noaptea Sf. Paști ne descoperă tocmai împlinirea acestei călătorii prin post ca o prefigurare a călătoriei noastre prin viața pământească către Împărăția cea veșnică a lui Hristos cel Înviat. Căci ni se vestește mai întâi împreuna noastră pătimire cu Hristos: ”Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuți împreună mă preamărește, Mântuitorule, întru Împărația Ta” (Can. Învierii, cântarea 3). Sensul celor șase săptămâni de Post culminând cu Săptămâna Patimilor este tocmai această împreună pătimire cu Hristos Cel ce a asumat neputințele noastre ca să le vindece. În post trăim împreună cu catehumenii pregătirea pentru botez pentru a ne vesti împreună cu ei în noaptea Sf. Paști luminarea tuturor celor care s-au îngropat împreună cu Hristos în apa botezului, ca să se ridice împreună cu Hristos la viața cea nouă ”îndreptați, luminați, sfințiți, spălați” (slujba Botezului). Prin botez suntem părtași la înnoirea întregii creații adusă de Hristos prin Înviere, după mărturisirea Sf. Apostol Pavel: ”Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (2 Cor. 5, 17).
Puterea înnoitoare a Învierii lui Hristos este descoperită apoi în cântările Utreniei prin coborârea la iad cu sufletul: ”Pogorâtu-te-ai întru cele mai de jos ale pământului și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice, care țineau pe cei legați, Hristoase.” (Can. Învierii, cântarea 6). Hristos învinge iadul cu sufletul Său omenesc, dar unit cu dumnezeirea, ne încredințează Părintele Stăniloae. Iadul a mai primit pentru o clipă un suflet, dar acesta era străbătut de puterea cea veșnică a dumnezeirii și astfel s-a aflat biruit, ”a primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea... Unde îți este iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit” spune Sf. Ioan Gură de Aur în Cuvântul de învățătură.
Înnoirea făpturii, eliberarea celor ținuți de puterea iadului, biruința vieții asupra morții prin Învierea lui Hristos sunt motivele bucuriei universale: ”Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure. Și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută, că s-a sculat Hristos, Bucuria cea veșnică.” (Can. Învierii, cântarea 1). Iar această bucurie este însoțită de lumina Învierii care a biruit întunericul iadului și a restaurat întreaga creație în lumina slavei lui Dumnezeu: ”Acum toate s-au umplut de lumină: și cerul și pământul și cele de dedesubt” (Can. Învierii, cântarea 3). Cei ce am postit și ne-am întristat pentru păcatele noastre, ne luminăm acum și ne bucurăm cu întreaga creație de renașterea și înnoirea noastră, de șansa viețuirii cu Hristos cel Înviat în Împărăția Sa. Această viețuire o începem în Biserică prin botez, o continuăm prin sfintele taine în care primim ”băutura cea nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos” (Can. Învierii, cântarea 3). Iar această călătorie o împlinim în ziua cea neînserată a Împărăţiei celei veșnice, cum mărturisim la Sf. Liturghie după primirea Sf. Împărtășanii.
Prea Cucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,
Călătoria noastră prin această lume se cuvine să fie luminată de bucuria Învierii. Această bucurie ne este vestită nu numai în noaptea Sf. Paști, ci în fiecare duminică, care este tocmai Ziua Învierii. Duminica este prima zi a săptămânii, este ziua re-creării noastre întru Hristos cel Înviat, dar duminica este și ziua a 8-a, ziua petrecerii noastre întru bucurie și lumină în Împărăția lui Dumnezeu. Așadar, timpul petrecut pe pământ este marcat de Ziua Învierii ca și pregătire și împlinire: pregătire pentru veșnicie și împlinire prin participare la Sf. Liturghie în Ziua Învierii în Biserică.
Viața noastră creștină poartă semnul Învierii, de aceea se cuvine să fim purtători ai acestui semn în lume. Creștinul postitor și împlinitor al rânduielilor Bisericii trebuie să fie cel care aduce lumii bucuria și lumina prin chipul său luminos, prin iertarea către semeni, prin cuvântul și fapta cea bună către cei în neputințe. Sf. Serafim de Sarov saluta în tot timpul anului cu cuvintele: ”Bucuria mea întru Domnul, Hristos a înviat!” Ceea ce înseamnă că primise nu numai darul luminii și bucuriei Învierii în viața sa, ci și al descoperirii acestora pe chipul semenului. Bucuria Învierii poate fi împărtășită, bucuria vestirii biruinței vieții asupra bolii, păcatului și a morții poate fi darul creștinului către lumea în care trăim tot mai îndepărtată de Dumnezeu, dezorientată și lipsită de nădejde.
La acest praznic slăvit vă doresc tuturor, preoţi şi credincioşi ai Arhiepiscopiei noastre, să aveți parte de bucuria și lumina Învierii. Să-l întâlniți pe Hristos cel Înviat în Biserică, să lăsați lumina Învierii să strălucească în viața dumneavoastră, să fiți cei care oferă bucuria Învierii semenilor. Această vestire trebuie să înceapă cu cei apropiați, cu membrii familiei noastre, cu cei cunoscuți, pentru ca să ajungă la cei îndepărtați de Dumnezeu și Biserică. Noi, creștinii, ”îndreptați și luminați” putem fi șansa împărtășirii luminii care să alunge întunericul necunoașterii lui Dumnezeu.
Vă îmbrăţişez în Hristos Domnul Cel Înviat şi vă urez Sărbători fericite cu sănătate, pace și bucurii în viața de familie și în cea a parohiilor!
Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† Mitropolit NICOLAE
Chicago, Praznicul Învierii Domnului, 2018
