Ziua de 25 martie este zi de praznic împărătesc, unul din cele 12 praznice împărătești ale anului bisericesc. Aceasta pentru că în această zi ni se vestește tuturor bucurie mare, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, venirea lui Dumnezeu pe pământ. Ni se vestește tuturor că Dumnezeu ne-a trimis Mântuitor. Este sărbătoarea numită Buna Vestire pentru că în această zi Fecioara Maria a primit vestea cea bună a Întrupării Fiului lui Dumnezeu în pântecele ei. Troparul spune că ”astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu Fiu al Fecioarei se face și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: bucură-te cea plină de har Domnul, este cu tine.”
Sf. Evanghelie de la Luca ne prezintă acest moment al vestirii arhanghelului Gavriil către Fecioara Maria care se afla la templu: ”bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1, 28). Să ne amintim că Fecioara Maria petrecea de mai mulți ani la templu, fiind adusă ca și copilă la vârsta de 3 ani, împlinindu-se făgăduința părinților Ioachim și Ana care, neavând copii, au promis că dacă Dumnezeu le va binecuvânta familia cu un copil, îl vor închina slujirii lui Dumnezeu. Această făgăduință s-a împlinit când Fecioara Maria avea 3 ani și a fost dusă la templu și a rămas acolo până la 15 ani, spune Tradiția Bisericii, când a avut loc acest eveniment al Bunei Vestiri. Așadar fecioara petrecuse 12 ani în rugăciune, în citirea Sf. Scripturi, pregătindu-se pentru o misiune pe care o va rândui Dumnezeu. Venirea ei la templu se deosebea de închinarea altor fecioare care petreceau un anumit timp la templu înainte de căsătorie. Petrecerea Fecioarei Maria la templu avea sensul dăruirii întregii vieți lui Dumnezeu. Așadar putem spune că era pregătită cumva să primească vestirea unei misiuni.
Ea însăși se minunează acum de cuvintele Arhanghelului: ”ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?” (Luca 1, 29). Și arhanghelul continua descoperirea voii lui Dumnezeu: ”nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul celui Preaînalt se va chema” (Luca 1, 30-32). O fecioară care își închinase viața slujirii lui Dumnezeu aude acum că va lua în pântece și va naște Fiu și că Acesta va purta numele Iisus, care înseamnă Mesia, Mântuitor, și că va fi mare în poporul Său. Fără îndoială, Fecioara Maria nu poate să înțeleagă cum ea, o fecioară dăruită slujirii lui Dumnezeu, va naște Fiu. Vestirea Arhanghelului putea să fie o veste foarte bună pentru o femeie căsătorită care își dorea să aibă un prunc, nicidecum pentru o fecioară care își închinase viața slujirii lui Dumnezeu.
”Cum va fi aceasta devreme ce eu nu știu de bărbat?”, se întreabă Sf. Maria. Și Arhanghelul continuă vestirea descoperindu-i taina cea ascunsă a mântuirii omului: ”Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine și puterea celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta și sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35). Ca cea care studiase Sf. Scriptura, Fecioara Maria știa că pogorârea Duhului peste o persoană, așa cum se vestește acum, înseamnă o alegere specială și o trimitere la o misiune. Iar umbrirea puterii lui Dumnezeu se referea la descoperirea voii și lucrării lui Dumnezeu. Ceea ce s-a întâmplat cu poporul ales, atunci când sub conducerea lui Moise au părăsit Egiptul și norul cel luminos îi călăuzea, ceea ce s-a întâmplat cu cei trei Apostoli la Schimbarea la Față, când norul s-a arătat și a cuprins Muntele Taborului și din nor s-a auzit glasul Tatălui din ceruri, se întâmplă și acum. Nu a înțeles Fecioara cum va putea naște Fiu, nu a înțeles Fecioara cum se poate ca ea să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu, dar a înțeles că aceasta este chemarea și misiunea pentru care s-a pregătit, chiar dacă era dincolo de înțelegerea umană, chiar dacă era dincolo de putința unei ființe omenești să înțeleagă. De aceea a răspuns cu cuvintele: ”Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău” (Luca 1, 38). Sf. Grigorie Palama spune că ”nu din dorința trupului, ci din pogorârea Duhului s-a petrecut zămislirea în pântecele Fecioarei.” Iar Nicolae Cabasila spune că Fecioara nu numai s-a oferit lucrării lui Dumnezeu, ci a fost împreună lucrătoare cu Dumnezeu: ”a contribuit și pământul la crearea lui Adam, a oferit materia; Fecioara, prin frumusețea și curăția ei a descoperit frumusețea făpturii umane, a atras privirea Ziditorului și a pus în mișcarea mâna lui cea creatoare.”
Vedem că ceea ce i-a descoperit Dumnezeu Fecioarei, taina mântuirii omului, s-a împlinit numai după ce Fecioara a spus iată roaba Domnului, numai după ce Fecioara și-a exprimat acordul de a împlini această misiune, și-a exprimat dorința de a fi roaba Domnului și de a împlini chemarea. Putem spune că planul lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, descoperit acum, s-a împlinit doar prin bunăvoința, prin conlucrarea omului. Fecioara era pregătită pentru o misiune. Această fecioară a răspuns potrivit chemării lui Dumnezeu și astfel a putut să se Întrupeze Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei.
Prin această chemare și prin această acceptare, Fecioara Maria este considerată model al Bisericii, pentru că Biserica este întâlnirea omului cu Dumnezeu. În Biserică venim cu toții să-L întâlnim pe Dumnezeu, iar această întâlnire a omului cu Dumnezeu s-a petrecut în mod deplin în persoana Fecioarei Maria, căci Dumnezeu Însuși s-a pogorât în pântecele ei. Fecioara Maria este așadar model al Bisericii, dar este și model al viețuirii creștine pentru că fiecare dintre noi, cei ce numim creștini. Fiecare dintre noi ne putem considera aleși și chemați la o misiune prin taina mirungerii, atunci când după nașterea din apă și din duh fiecare suntem mirunși, aleși, chemați de Dumnezeu la o misiune. Fiecare dintre noi trebuie să primim chemarea, trebuie să dorim să răspundem ca și Fecioara Maria, acceptând chemarea, iar mai apoi să fim convinși că așa cum Duhul lui Dumnezeu s-a pogorât peste Fecioară și a ajutat-o să-și împlinească chemarea, se va pogorî și peste noi. Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu este cea care ne este model pentru că a împlinit voia lui Dumnezeu, pentru că s-a arătat smerită și a răspuns la chemarea lui Dumnezeu și pentru că ni L-a oferit nouă tuturor pe Mântuitorul lumii. Și noi putem să împlinim planul de mântuire al lui Dumnezeu cu noi sau cu cei de lângă noi. Fără răspunsul pozitiv la Fecioarei, Fiul lui Dumnezeu nu se putea coborî pe pământ. Fără răspunsul nostru, s-ar putea ca noi sau cei din jur să nu ne putem mântui. Aceasta este chemarea profundă la a fi creștini, la a împlini o misiune creștină.
Un părinte al Bisericii spune că în această taină a nașterii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, în această taină a maternității, putem înțelege cu adevărat ce înseamnă acea poruncă să ne iubim semenul. Cum anume? Prin faptul că mama își iubește copilul și poate să înțeleagă ce înseamnă să-l iubești pe cel de lângă tine. Prin faptul că mama iubește copilul are un exemplu în ceea ce înseamnă iubirea creștină. Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, nu numai L-a născut pe Pruncul Iisus, ci mai apoi L-a crescut ca pe orice copil, iar mai apoi a fost părtașă la Patima Lui, la răstignire și la Înviere; prin toată această participare Fecioara Maria, pe care o numim Maica Domnului, ne cuprinde pe toți în dragostea ei, în dragostea ei de mamă și ne oferă exemplu de dragoste față de copii, dar și față de semenii noștri.
Fecioara Maria care ni L-a oferit pe Mântuitorul ne este cu adevărat mamă tuturor pentru că ea înțelege dragostea de mamă, de vreme ce a fost mamă și înțelege suferința noastră de fii ca cea care a trăit împreună cu Mântuitorul Patima Sa. De aceea o numim Maica Domnului și de aceea o chemăm atât de des în rugăciune. Ea este cea care poate să mijlocească pentru noi, poate să ne asculte rugăciunea și ea ca și mama a Mântuitorului să-L roage pe Fiul ei să ne dăruiască tămăduire și binecuvântare. Este mama noastră a tuturor care se roagă pentru noi, de aceea se cuvine să o cinstim în această sfântă zi nu numai prin petrecerea timpului la Sf. Liturghie, ci și prin citirea Acatistului ei și prin ridicarea unei rugăciuni pentru pacea și bunul spor al familiilor noastre.
În această zi în care o cinstim pe Maica Domnului se cuvine să cinstim toate mamele creștine, toate mamele care au dat viață copiilor lor și mai apoi s-au îngrijit să-i educe creștinește. Copilul este adus pe lume prin dragostea părinților, dar mai apoi copilul trebuie să și primească educația potrivită ca să devină bun creștin și fiu al Bisericii. Responsabilitatea de mamă nu se împlinește doar prin naștere, ci se împlinește și prin educația copiilor. Mai departe, copiii noștri educați vor deveni și ei părinți și dacă au primit educație creștină, o vor duce mai departe. Dacă după noi nu se transmite credința, dacă nepoții și strănepoții noștri nu primesc educația creștină, cândva credința creștină se va opri. De aceea, dacă o cinstim pe Maica Domnului, putem cinsti toate mamele care se îngrijesc de educația copiilor lor. Această educație se referă și la exemplul pe care îl dăm în familiile noastre căci nu este suficient ca un copil să vină să vadă și să audă la biserică despre post și rugăciune și să nu vadă aceste lucruri în familia sa.
Vă îndemn pe toți să o cinstiți pe Maica Domnului, să vă rugați ei, să-i cereți ajutorul și să aveți grijă de copii să nu se rătăcească în această lume. Felicităm toate mamele. Putem spune că astăzi este și Ziua mamei. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să binecuvinteze toate mamele și să le dea gândul cel bun pentru a-și crește și educa copiii.
† Mitropolit NICOLAE