În ziua de 21 ale lunii noiembrie prăznuim aducerea la templu din Ierusalim a Fecioarei Maria. Troparul cântat la Vecernie şi Utrenie ne descoperă semnificaţia acestei sărbători: Astăzi înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i cântăm: Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului.
Praznicul acesta este cel al înaintei bunei vestiri a Întrupării Mântuitorului lumii. Aducerea Fecioarei la templu ne arată mai înainte de împlinire, la Buna Vestire, bunăvoinţa lui Dumnezeu către făptura Sa. Acest act de oferire a Sfintei Fecioare slujirii la templu de către părinţii Ioachim şi Ana ne descoperă împlinirea unei rânduieli a Ziditorului de răscumpărare a neamului omenesc.
Să ne amintim că Ioachim şi Ana erau oameni cu frica lui Dumnezeu, respectând rânduielile Legii Vechi, dar neavând copii. Ceea ce reprezenta o anumită întoarcere a feţei lui Dumnezeu de la familia lor, după credinţa poporului iudeu. Pe aceşti oameni drepţi şi credincioşi i-a ales Dumnezeu să fie înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu. Căci au făgăduit că copilul cu care Dumnezeu i-ar binecuvânta îl vor dărui slujirii la templu, slujirii lui Dumnezeu. Prin împlinirea făgăduinţei acesteia, nu numai că binecuvântarea lui Dumnezeu s-a revărsat asupra lor, ci darul primit de la Dumnezeu a devenit dar pentru întreaga făptură. Dumnezeu şi-a reîntors faţa către ei, dar şi către întreaga umanitate.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică este sărbătoarea vestirii bunăvoinţei lui Dumnezeu, dar şi a credincioşiei. Ioachim şi Ana au promis înaintea lui Dumnezeu şi au împlinit făgăduinţa. Credincioşia lor faţă de Dumnezeu le-a adus dar peste dar. Deşi erau înaintaţi în vârstă, au continuat să se roage pentru un copil şi să creadă. Să creadă că rugăciunea lor va fi ascultată şi ceea ce la om este imposibil, este posibil la Dumnezeu. Au crezut că numai Dumnezeu poate schimba sensul vieţii lor şi le poate aduce binecuvântarea dorită de o viaţă. Şi au fost mulţumitori pentru darul primit de la Dumnezeu.
Mulţumitori se cuvine să fim toţi cei credincioşi, toţi cei care credem în Dumnezeu Creatorul, Proniatorul şi Mântuitorul. Mulţumitori se cuvine să fim în aceste zile când ne pregătim pentru sărbătoarea naţională Thanksgiving. Se cuvine să ne acordăm un moment de reflecţie şi de mulţumire. Reflecţie asupra istoriei coloniştilor americani care au căutat un pământ al libertăţii şi al bunăstării. Deasemeni, reflecţie asupra istoriei care a urmat şi care a conturat această dorinţă de libertate religioasă a primilor colonişti. Iar reflecţia noastră se cuvine întregită prin mulţumire. Mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile lui revărsate asupra înaintaşilor, dar şi asupra noastră, în momentul când ne adunăm în familie pentru această sărbătoare.
Pentru toate să dăm slavă şi să mulţumim lui Dumnezeu!
† Mitropolit NICOLAE