„Schimbatu-Te-ai la faţă în munte, Hristoase Dumnezeule,

arătând ucenicilor Tăi slava Ta pe cât li se putea.”

Pe muntele Taborului Mântuitorul îşi descoperă slava dumnezeiască înaintea a trei dintre ucenicii Săi. Nu cu mult înainte, Hristos îi cercetează pe ucenici asupra a ceea ce se spune despre El în popor. Răspunsul a fost: „unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci” (Matei 16, 14). Iar apoi îi cercetează asupra credinţei lor în persoana Lui. Petru verhovnicul răspunde în numele apostolilor: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 16).

Pe acest Petru, împreună cu Iacov şi cu Ioan, l-a luat Hristos pe munte şi li s-a descoperit ca Dumnezeu. Troparul spune că şi-a descoperit slava „pe cât li se putea”. Cei trei Apostoli s-au învrednicit să vadă slava lui Dumnezeu atât cât puteau ca oameni. Începuseră să înţeleagă ceva din taina acestui Învăţător, din cuvântul Lui şi din minunile săvârşite. Într-un moment de inspiraţie dumnezeiască, Petru l-a recunoscut pe Hristos „Fiul lui Dumnezeu”. Dar numai pe Tabor au înţeles Apostolii ce înseamnă aceste cuvinte. Numai văzându-I faţa strălucitoare ca soarele şi numai auzind cuvintele „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit, pe acesta ascultaţi-L” (Matei 17, 5), au priceput ucenicii taina „Fiului lui Dumnezeu.” Anume că Împăraţia Tatălui a venit, că participă la ea şi doresc să rămână în ea prin comuniunea cu Fiul lui Dumnezeu: „Doamne, bine este să fim noi aici.” Bine este omului să rămână în lumina lui Dumnezeu, putem noi să parafrazăm.

Dumnezeu îşi descoperă aşadar Lumina pentru a-l cuprinde pe om în lumina Sa. Omul Hristos a lăsat să se vadă lumina Lui ca Dumnezeu pentru a-i oferi omului şansa recăpătării luminii, a re-iluminării chipului său întunecat prin păcat. Troparul cere mai departe Strălucească şi nouă păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare. Ceea ce descoperă dorul nostru după Lumina lui Hristos pentru a ne recăpăta chipul luminos al primei creaţii. Pe chipul lui Adam strălucea lumina lui Dumnezeu. Pe chipul transfigurat al noului Adam, Hristos, străluceşte lumina lui Dumnezeu re-adusă de El. Şi pe chipul nostru poate străluci din nou lumina lui Dumnezeu care să ne arate creaţia Lui rezidită.

Să folosim Postul Adormirii Maicii Domnului pentru a cere trimiterea acestei lumini dumnezeieşti şi pentru ca Hristos Domnul să ne arate şi pe noi vrednici să-i vedem Lumina, ca pe cei trei Apostoli pe muntele Taborului.

† Mitropolitul Nicolae