Hristos s-a înălţat!

Timp de 40 de zile Hristos Domnul s-a arătat ucenicilor Săi încredinţându-i de realitatea Învierii Sale. Sf. Apostol Pavel ne spune că Iisus cel înviat s-a arătat lui Petru şi celorlalţi Sf. Apostoli, apoi deodată la peste cinci sute de fraţi, din nou apostolilor şi Sf. Iacov, iar în cele din urmă şi lui. Sf. Evanghelist Luca relatează una din aceste arătări ale Domnului, înainte de Înălţarea la cer, când i-a încredinţat pe Apostoli că nu este nălucă mâncând “o bucată de peşte fript şi o parte dintr-un fagure de miere” (Luca 24, 42). Apoi le-a făgăduit trimiterea Duhului Sfânt: “Şi iată Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi, însă şedeţi în cetatea Ierusalimului, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus”. (Luca 24, 49). Prima pricină pentru care S-a înălţat Domnul de la pământ la cer este ca să ne trimită pe Duhul Sfânt: ”Când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).

Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât din cer, a luat trupul nostru, a luat toată neputinţa firii umane separate de Dumnezeu pentru ca să tămăduiască, să îndrepte, să îndumnezeiască această fire. Prin patimi, prin moarte, prin Înviere, firea umană a redobândit „frumuseţea cea dintâi” pierdută prin păcat. Prin Înălţarea la cer, Hristos ridică această fire umană, transfigurată prin puterea Duhului, în sânul Sf. Treimi. A doua pricină pentru care S-a înălţat Hristos la ceruri este ca să ne înalţe pe noi de pe pământ la cer.

Unul dintre noi oamenii sălăşluieşte în Treime de la Înălţarea Domnului. Iar această înălţare către ceruri şi sălăşluire întru Dumnezeu devine ţintă a vieţuirii umane. Viaţa noastră capătă sens prin Înviere, nădăjdea noastră se referă la împreuna petrecere cu Hristos Domnul Înviat după a doua Sa Venire, iar Înălţarea Domnului arată şi înălţarea noastră la ceruri.

În Biserica Ortodoxă Română praznicul Înălţării Domnului este şi ziua cinstirii tuturor eroilor neamului. A tuturor celor care şi-au dăruit viaţa pentru apărarea semenilor, a pământului strămoşesc, a libertăţii cu care ne-a creat Dumnezeu. Precum Domnul s-a înălţat întru slavă, la fel s-au înălţat la ceruri sufletele eroilor neamului. Iar jertfa lor a odrăslit libertate, pace, rânduială a vieții poporului şi Bisericii.

La acest mare praznic al Ortodoxiei, adresez cuvânt de îndemn la reflecţie tuturor preoţilor şi credincioşilor Arhiepiscopiei noastre. Reflecţie asupra semnificaţiilor sărbătorii și asupra modului cum primim fiecare acest dar al înălţării noastre pe urma Înălţării Domnului.

Domnul cel Înălţat să ne trimită şi nouă făgăduinţa Duhului Sfânt cel dătător de pace şi bucurie!

+ Mitropolitul Nicolae