La început de an, după praznicul Bobotezei şi a celor trei mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, Vasile cel Mare, Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur, sărbătoriţi separat şi apoi împreună în cursul lunii ianuarie, îl întâmpinăm pe pruncul Iisus, Cel ce este adus la templu pentru a fi răscumpărat, după obiceiul iudaic. Orice întâi născut de parte bărbătească era socotit ca închinat Domnului, pentru că Domnul îi salvase pe toţi aceşti întâi născuţi în noaptea fugii din Egipt. Hristos este adus la templu să fie răscumpărat cu „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”, însă El avea să ne răscumpere cu însuşi sângele Său.

După Hristos ne aflăm răscumpăraţi şi în acelaşi timp suntem ai Domnului. Suntem răscumpăraţi din robia celui rău, suntem trecuţi în Împărăţie, suntem ai Domnului. Iudeii nu se doreau parcă datori lui Dumnezeu şi Moise rânduise această răscumpărare la 40 de zile după naştere. Oare ne putem răscumpăra de la Domnul? Îi putem oferi oare ceva atât de valoros ca însuşi darul vieţii noastre? Icoana praznicului Întâmpinării Domnului ne răspunde la aceste întrebări.

Pruncul Iisus este adus la templu împreună cu darul părinţilor pentru răscumpărare. Dar la templu este întâmpinat de bătrânul Simeon „drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel”. Omul îl întâmpină pe Dumnezeu-omul. Omul îşi întinde braţele dorind să cuprindă dumnezeirea. Omul drept şi credincios primeşte în braţele sale pe Cel ce ne aduce răscumpărarea. Cel ce părea că trebuie răscumpărat de om de la Dumnezeu este Cel care Îl răscumpără de fapt pe om fiind Dumnezeu. Omul trebuie să-şi întindă braţele, să dorească răscumpărarea, să-l primească pe Dumnezeu şi apoi să mulţumească. Cu Dumnezeu nu ne mai tocmim, nu-i mai aducem turturele sau porumbei. Pe Dumnezeu îl putem primi, pe Însuşi Fiul Său Întrupat. Dumnezeu însuşi a devenit darul răscumpărării. Şi nu se cuvine să-L refuzăm crezând că ne putem răscumpăra altcumva.

La acest praznic slăvit vă îndemn pe toţi să doriţi să-l primiţi pe Dumnezeu, să vă întindeţi mâinile şi sufletele tânjind după Dumnezeu. Iar când l-aţi primit să fiţi mulţumitori. Ca cei care aveţi darul şi pe însuşi Dăruitorul!

† Mitropolit Nicolae