Înțelege și vezi cum de la început părinții, patriarhii și prorocii, apostolii și martirii au trecut prin calea cea strâmtă[1] a necazurilor și ispitelor, și numai astfel au putut să bineplacă lui Dumnezeu, răbdând orice ispită cu vitejie, și se bucurau în supărări și rele pătimiri pentru nădejdea așteptată a răsplătirii, cum spune Scriptura: Fiule, dacă vrei să te apropii să slujești lui Dumnezeu, gătește-ți sufletul tău de ispită. Încordează-ți inima și rabdă[2]. Și Apostolul: Iar dacă sunteți fără de certare, de care toți au parte, sunteți fii nelegitimi și nu fii adevărați[3]. Și în altă parte: „Toate cele aduse asupra ta așteaptă-le ca pe niște bunătăți, știind că fără Dumnezeu, nimic nu se întâmplă”.

Și Domnul zice: Fericiți veți fi când vă vor ocărî pe voi și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră[4] mințind pentru Mine. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri. Și Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este Împărăția cerurilor[5]—prigoniți, fie la vedere de oameni, fie în ascuns de duhurile răutății.

[1] Cf. Mt. 7, 14.

[2] Înț. Sir. 2, 1-2.

[3] Evr. 12, 8

[4] Mt. 5, 11-12

[5] Mt. 5, 10

Sf. Macarie Egipteanul, Cuvinte ascetice și epistole, II, Doxologia, Iași, 2017, Cuvântul al 55-lea, p. 294-295.