Omul la naştere are un singur popor, o singură patrie, o singură limbă şi o singură credință. Această unicitate o regăsim în sufletul românesc care nu s-a schimbat de-a lungul secolelor, mărturie stând tradițiile şi colindele străvechi pe care le-au cântat strămoşii noştri, pe care le cântam şi noi şi pe care sperăm că le vor cânta şi urmaşii noştri.

Putem trage hotare peste ape şi peste pământuri, dar peste spirit niciodată, iar spiritul nostru e românesc oriunde în lume ne-am afla. Având bucuria de a fi parte a comunității Catedralei Sfinții Împărați Constantin şi Elena, pe data de 7 ianuarie 2018 ne-am adunat la evenimentul de tradiții şi obiceiuri de Crăciun, aflat în al cincilea an consecutiv de organizare.  Aşa cum se întâmpla odinioară, când copiii din sat porneau cu steaua de la casa preotului de unde primeau binecuvântarea acestuia, iar apoi mergeau la colindat pe la toți gospodarii din sat, tot aşa şi iubitorii de tradiții româneşti, sub îndrumarea părintelui Vasile Mureşan, s-au strâns la un loc şi au pornit urările şi colindele. Gazdele evenimentului, familiile Baciu şi Obreja, alături de familiile Pr. Vasile Mureşan şi Pr. Nicolae Cărbune, s-au gătit de sărbătoare, în costume naționale, cu toții fiind într-un decor al unei case țărăneşti, gătită şi ea de sărbătoare. Şi pentru că în a umbla cu colinda şi a vesti Naşterea lui Hristos stă frumusețea sărbătorilor de Crăciun, am primit colindători şi oaspeți de la celelalte biserici ortodoxe din Chicago, dl. Gavriş Rus, de la biserica Naşterea Domnului, întregind atmosfera prin buna sa dispoziție.

Tradițiile, obiceiurile şi colindele care au bucurat inimile noastre au fost din Ardeal, Basarabia, Moldova, Muntenia, iar costumele naționale au fost din toată țara. Colindătorii cei mai mici au fost şi ei prezenți, în costume naționale, şi ne-au sorcovit şi urat toate cele bune în Noul An. Atmosfera caldă a transmis că identitatea noastră națională e una bine definită şi, chiar fiind departe de casă, nu am uitat că suntem români. De fapt, aşa cum încheiem acest eveniment de 5 ani încoace, toți cei prezenți au cântat: ”Nu uita că eşti român/Că sus în deal la tine-n sat, Popa Ioan te-a botezat.”

Pentru două ore, cât a ținut evenimentul, ne-am dus cu gândul la satul românesc de odinioară, „acolo” devenind „aici”: “Aici orice gând e mai încet şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva”, cum scrie Blaga, în satul în care s-a născut veşnicia.