La poalele Munților Appalachi ai statului New York la Mănăstirea Sf. Dumitru și în verdeața matură a primăverii târzii, încă o altă tabără de succes a tinerilor ROYA a avut loc, încheiat în weekendul trecut al Memorial Day. Anul acesta, cei 25 de participanți care s-au întors și cei 15 noi la evenimentul anual de primăvară au fost întâmpinați pentru prima dată prin adăugarea emblematică și impunătoare a porții din lemn maramureșene a proprietății. Fiind cea mai mare adunare a tinerilor găzduită până acum pe terenurile mănăstirii, tabăra de primăvară a inclus o varietate de slujbe bisericești, o conferință deșteptătoare, activități de recreere și socializare, și turism în afara terenului care a reunit participanții între vârstele 16 și 29 din locații atât de îndepărtate precum California și Estul Canadei cât și locale precum statele New York și New Jersey. Cu ocazia canonizării a celor 16 sfinți noi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, tema acestei scurte tabere a fost Sfinții Închisorilor.
Primii participanți au sosit vineri seară în timpul Vecerniei până mai târziu la ora de cină, unde a avut loc o reuniune de prieteni îndepărtați împreună cu cunoștințe noi abia formându-se. Fiind pline cazările mănăstirii, o parte din grup a închiriat o casă în apropiere unde s-au petrecut introduceri, jocuri de cunoștință, și o rundă de ”Brașoveanca” ca activitate finală.
Ziua de sâmbătă a început cu Sfânta Liturghie urmat de o ieșire în Manhattan, unde grupul mare s-a împărțit pentru a face turul orașului. Pe lângă faimoasele obiectivele Times Square, Wall Street, Fifth Avenue, Centrul Rockefeller, și Central Park, am vizitat biserica greacă Sf. Nicolae și ”National Shrine” la World Trade Center, contruit în locul vechii biserici care a fost distrusă în catastrofa de 11/9. Un monument aparent întunecoasă de patru etaje de marmură albă, biserica contrastează restul clădirilor făcute de oțel și sticlă în acest centru cosmopolit al lumii. Un slujitor al bisericii Sf. Nicolae ne-a salutat cu un ”Hristos Anesti!” amabil, o iconiță pentru fiecare, și cu câteva momente de cugetare asupra minunatele reprezentări iconografice bizantine. A fost o priveliște binevenită înainte de a ne întâlni din nou pe străzi pentru o gustare din celebra pizza de stil New York și pentru a vizita mai departe până la apusul soarelui. Revenind la mănăstire pentru o cină târzie ne-a calmat entuziasmul adunat după o zi de umblat prin cele mai renumite locuri urbane din lume, dar și de legături între noi de neuitat.
Duminică a servit drept ziua cea mai cuvenită pentru re-centrarea asupra misiunii noastre duhovnicești ca români ortodocși. Nu exista o cale mai potrivită pentru a încheia perioada Pascală decât să fim adunați în duh de așteptare și râvnă cucernică. Părintele Stareț Ieremia a ținut o predică înălțătoare pe tema Duminicii Orbului din naștere. Simplitatea orbului a fost o lecție neașteptată pentru noi tinerii, căci cum s-a subliniat, Dumnezeu se face descoperit numai unei inimi sincere a cărei credință nu are nevoie de o listă rațională de răspunsuri și dovezi. Așadar, cel mai mare sfat pe care l-am cuprins din această predică este nevoia noastră a ne concentra pe înmulțirea harului din viața noastră, mai degrabă decât să cerem ceea ce este dincolo de noi. Setea tineretului după cunoștință este într-adevăr o calitate admirabilă atâta timp cât mintea nu este înălțată deasupra inimii. Altfel, se poate deveni asemănător cu Fariseii din Evanghelia acestei duminici, care puteau primi vindecare dar nu Vindecătorul, din pricina înclinațiilor lor raționale. Darul de a ”vedea pe Dumnezeu”, cum este scris în Fericiri (Matei 5:8), nu poate pătrunde unei liste de întrebări interminabile, la fel cum interminabilele ”de ce-uri” și ”cum-uri” ale Fariseiilor i-au orbit din a-L vedea pe Iisus Hristos ca Lumina Lumii (Ioan 9:5). Se cuvine ca noi tinerii și toți ortodocșii creștini să imităm sinceritatea și simplitatea curată a orbului, ca în credință să putem striga cu inimi deschise, ”Cred, Doamne” (Ioan 9:38).
După trapeza de duminică și câteva ore de fotbal și volei, am continuat cu o discuție pe tema taberei noastre: Sfinții Închisorilor. Părintele Ieromonah Iacob a făcut o prezentare despre personaje de seamă din lagărele politice și religioase, urmând o cronologie istorică și contextualizare al României sub jugul comunist. Conferința s-a inițiat cu o desfășurare a evenimentelor cronologie începând cu al Doilea Război Mondial (1939-1945) și sfârșind cu căderea comunismului și începutului revoluției din 1989. Închisoarele Aiud, Pitești, Târgu Ocna, și Canalul au fost introduse ca între adevăratele ”Golgote” unde deținuții au fost chinuiți mucenicește în timpul celor două valuri de persecuții religioase—dovadă pentru noi că comunismul a fost mai întâi de toate un atac duhovnicesc (urmat de mai binele-cunoscute calamități politice). Părintele Iacob a continuat cu exemple deosebite de sfinți români—canonizați și încă necanonizați—din temnițele comuniste. Printre ei erau Valeriu Gafencu, Pr. Gherasim Iscu, Ioan Ianolide, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Sofian Boghiu, și Pr. Ilie Lăcătușu. Am învățat cum sfinții noștri din închisori au fost lipsiți de necesități de bază în condiții subumane, bătuți crunt și apăsați să denunțe tot ce le era mai drag. Unii au fost ispitiți să hulească pe Dumnezeu, în timp ce alții au fost duși la nebunie. Am învățat că chiar sub cea mai strictă supraveghere, acești deținuți s-au rugat, s-au spovedit, au compus, și au comunicat prin codul mors bătut prin pereții celulelor sau prin fire înnodate. Am învățat cum Sfânta Liturghie a fost săvârșită în ascuns, riscând pedepse severe, cu Sfânta Împărtășanie pregătită în întuneric pe pieptul slujitorului sau unui deținut în lipsa sfântului altar, și cusută în țesutul hainelor pentru ferire de la Securitate. Intensitatea torturilor fizice și psihologice poate fii doar întrezărită aici, dar realitatea cea mai remarcabilă și emoționantă este că mulți dintre cei arestați erau students de facultate de-o seamă cu noi atât în vârsta cât și în viziuni. Pentru noi tinerii, studiul despre perioada cea mai amenințătoare al ortodoxiei românești în copilăria părinților noștri a servit ca o schimbare de perspectivă pentru propria noastră practică de credință, totodată și o reamintire a celor pe ai căror umeri stăm. Dacă am reuși să dobândim o fracțiune din nobilitatea lor duhovnicească, atunci poate că și noi vom putea să-L mărturisim pe Hristos în vremurile din urmă. Pentru a oferi mai multe detalii decât poate o singură dupa-amiază, fiecare dintre noi am primit o copie de mărturii despre Valeriu Gafencu în cartea ”Sfântul Închisorilor”. După masa de seară, am sfârșit ziua cu un foc de tabără la casa noastră închiriată.
Luni, ultima zi al taberei, tinerii au făcut o ultimă ieșire până Mănăstirea Sf. Tihon din Zadonsk în Pennsylvania pentru a participa în pelerinajul lor anual. În vizită a fost icoana a Maicii Domnului făcătoare de minuni și izvorătoare-de-mir Iveron din Hawaii, la care noi toți ne-am închinat și am primit icoane copii individuale. Fiind cea mai veche mănăstire ortodoxă din America de nord, Mănăstirea Sf. Tihon este cu adevărat un muzeu viu plină de sfinte moaște și artefacte istorice pentru ortodoxia de pe acest continent. După ce ne-am luat prânzul împreună pe lângă Scranton și am împărtășit unul de altul cu schimbi de inimi, a venit timpul pentru fiecare participant să se îndrepte spre cale lui și să aducă tabăra noastră la bun sfârșit.
La astfel de evenimente s-au format prietenii pentru totdeauna și, fără îndoială, vor continua încă pentru mulți ani. Aceste tabere pentru tineri au avut loc pe aceeași proprietate pentru prima dată în urmă cu aproape douăzeci de ani înainte de existența ROY-ei și cu o prezență mult mai locală. Este îmbucurător să vedem o nouă generație de participanți venind dintr-o astfel de diversitate de locații pentru a se extinde într-un membru și mai mare transcontinental și internațional. Este o dovadă a calității acestor participanți și a dorinței lor de unire în credință și cultură că avem un număr atât de tineri dispuși să parcurgă sute de mile pentru a participa la un eveniment de câteva zile. Invităm cititorii de vârstă noastră să ni se alăture și celor de dincolo de a-și recomanda copiii și copiii prietenilor lor pentru viitoare evenimente. ROYA are o datorie de recunoștință față de mănăstire și viețuitorii ei care și-au împărtășit casa lor cu noi cu atâta îngăduință și bunătate. De asemenea, le mulțumim voluntarilor, fără de care programul nostru încărcat și activitățile planificate nu ar fi fost posibile.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
— Theodor Chirnoaga & Ana Maria Frujinoiu
