În vara aceasta, organizația ROYA a ținut a șaptea tabără “Heritage Trip” în perioada 19 iulie–4 august. Programul nostru a inclus atât tradiții cât și noutăți, inclusiv timp petrecut la Mănăstirea Oașa (19-28 iulie), Schitul Găbud (28-30 iulie), o ieșire relaxantă în zona Bistriței (30-31 iulie), și în final Mănăstirea Putna (31 iulie-4 august). Bunăvoința grupului nostru, deși puțini la număr la început, a fost trăsătura noastră cea mai evidentă. Asta este, până la urmă, o calitate covârșitoare al duhului românesc, cum a urmărit să vedem și noi cu ochii duhovnicești.
Mănăstirea Oașa
Aventura a început cu mult-dorita Tabără Internațională de la Mănăstirea Oașa. Cu multă bucurie și iubire ne-a primit obștea mănăstirii. În acest sfânt locaș s-a dovedit că exigența viețuirii monahale poate fi cucerită numai prin râvnă și jertfă. Programul slujbelor la Oașa începea la ora 3:00 dimineața cu Utrenia, iar la 6:00 cu Sfânta Liturghie, unde tinerii participanți au avut ocazia să dea răspunsurile la strană. De fapt, se țineau repetiții zilnice de muzică psaltică cu Sora Teodora, astfel pregătindu-ne pentru Hramul Sfântului Pantelimon. Pe la ora 8:00 serveam micul dejun, și de obicei un tânăr voluntar ne citea dintr-o carte duhovnicească. Dar bineînțeles, nu se poate avea o experiență autentică de mănăstire fără ascultare. Fiecare dintre noi am primit o ascultare pentru toată durata taberei – unii la pangar, unii la trapeză, unii la grădină, iar alții la mecanică. Cele mai apropiate relații s-au făcut în grupurile noastre de ascultare – dar de ce, oare? Spre deosebire de alte treburi lumești, totul la mănăstire se făcea repetând rugăciunea inimii, și acele cuvinte “Doamne Iisuse…” ne legau inimile în mod nevăzut. Iar la ora 13:00, toți luam masa de prânz, urmată de aproximativ o oră de timp liber pentru odihnă sau alte activități. De asemenea, programul de la Mănăstirea Oașa a încorporat conferințe cu interese profesionale și duhovnicești. Cu ocazia anului de canonizarea Noilor Sfinți de către Biserica Ortodoxă Română, s-au ținut multe conferințe pe teme teologice, în particular moștenirea și învățăturile Părintelui Dumitru Stăniloae. Punctul culminant al taberei Oașa a fost Privegherea pentru Sf. Pantelimon împreună cu Liturghia Arhierească de Hram a doua zi. A petrece noaptea în rugăciune intensă pentru opt ore nu este nicidecum ușor, dar acele slujbe de o putere și frumusețe rară au rodit în noi în mod firesc o stare de prezență. Ziua Hramului, prin urmare, a fost una luminoasă și plină de har. Iată roadele râvnei și jertfei!
Excursie Obștească la Poiana Muierii
România este o țară bogată în cultură și tradiție, dar mai ales în locuri sfinte. Pe 20 iulie, toți participanții de la Oașa au fost invitați să meargă la Schitul din Poiana Muierii pentru Hramul Sfântului Ilie Tezviteanul. Pe drum am putut vedea lacurile din jur și bogăția brazilor, iar acest schituleț ascuns de lume era ca o dumbravă între ele. Tinerii au ajuns devreme la Utrenie și au stat până pe după-amiază. A fost o experiență duhovnicească extraordinară, mai ales având în vedere faptul că nu avem schituri în diaspora. A fost impresionant să fim împreună cu sute de credincioși în rugăciune pe un munte îndepărtat de civilizație. După ce s-a terminat Sfânta Liturghie, tinerii au fost invitați la o gustare. La urmă, am avut șansa de a vedea un spectacol de dansuri populare. Pe un deal mai înalt vizavi de altarul de vară se putea face urcuș până la cruce — dar ce priveliște neașteptată! Pe vârf vedeai 360 de grade numai de munți și văi învăluiți de ceață, cu râuri curgând printre ele. Iar în spate se auzea hora țăranilor care se adunase pentru festivitățile câmpenești. Binecuvântată este viața cea simplă!
Schitul Găbud
Drumul spre Schitul Găbud l-am făcut deja cu dor pentru ce am lăsat în urmă, dar și cu bucurie anticipând cele ce urmau. La fel, lăsam în urmă muntele și ne îndreptam spre câmpie. Drumul de aproximativ două ore a părut ca vizionarea unui film. Timpul petrecut împreună în grupul nostru, și tot ce am povestit unii cu alții, vor rămâne amintiri de neșters în inimile noastre.
În seara sosirii, ne-am adunat pe un deal micuț cu vedere în jos la schit și la toate localitățile din jur. Apunea soarele încet-încet așa de frumos — parcă ne găseam prinși undeva între pământ și cer. Bătea o briză dulceagă și mângâietoare în același timp, ca și cum acel aer purta cu el un veac de nostalgii ascunse. Culorile și mirosurile verii ne înflăcărau cu dor, așa că am început să cântăm pricesne și cântări patriotice împreună. S-a alăturat până la urmă și Părintele Gheorghe, starețul Schitului Găbud, care ne-a vorbit deschis despre crucea tineretului ortodox de astăzi. Cu asta ne încuraja, mai ales ca români din diaspora, să rămânem cât mai uniți între noi și să ne ținem strânși aproape de Biserică. Punându-i întrebări ne-a dat o mare ușurare sufletească și toți am simțit căldura iubitoare a dânsului, așa încât am discutat până când Calea Lactee însăși putea fi văzută deasupra noastră. A doua zi am participat la Sfânta Liturghie, urmat de masă și apoi diferite ascultări în funcție de ce era nevoie.
Următoarea zi dimineață după Sfânta Liturghie a marcat deja timpul plecării de la Găbud. Ne-am luat rămas bun de la Părintele Gheorghe cu binecuvântări și îmbrățișări, și așa cu recunoștință, am pornit spre ultimul pas al Taberei de Vară ROYA.
Popas în Zona Bistriței
Pe drumul spre Mănăstirea Putna, grupul s-a oprit la Pensiunea turistică Tihuța, în apropiere de Bistrița. Este un loc pașnic situat între munți, cu vite umblând agale pe drum. Tinerii noștri întâi s-au oprit la Mănăstirea Piatra Fântânele cu hramul Nașterea Maicii Domnului, o mănăstire construită în secolul trecut. Am avut binecuvântarea de a ne închina la papucul Sfântului Spiridon și Sfântului Efrem Cel Nou. Apoi, ca bună răsplată pentru truda săvârșită până atunci, grupul a avut program liber toată seara. Se auzea numai râsete și jocuri de masă până târziu!
Mănăstirea Putna
Cum intri în comuna Putna, aerul îndată se schimbă și se simte o mare pace. Conform tradiției de fie care an, grupul nostru a ajuns iar la mult-iubitul locaș însemnat providențial de săgeata Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. La Mănăstirea Putna ne-am simțit cu totul acasă în “Brațele Părintești”. Cu intrarea în biserică, toate cele lumești sunt lăsate în urmă. Timpul dispare prin zidurile ei și te trezești față în față cu însuși Marele Voievod, “Sfânt și viu cu duhul”. Aici noi am experimentat cele mai frumoase și evlavioase momente. La sfârșitul Privegherilor, se cânta “Apărătoare Doamnă” în fața icoanei Maicii Domnului la lumina lumânărilor. Ni se părea că glasurile armonioase al călugărilor cuprindeau toate rugăciunile și suspinurile neamului românesc. Nu există ceva mai bun decât unitatea!
Probabil cea mai memorabilă amintire de la Putna a fost convorbirile noastre cu Părintele Arhimandrit Hrisostom. N-a scăpat nicio temă, întrebare, sau frământare; ci pur și simplu am făcut “schimb de inimi” ore întregi până când a răsărit în noi o claritate duhovnicească în ce privea relația noastră cu Dumnezeu și aproapele. Abordarea Părintelui ne-a făcut să tânjim după o trăire mai adâncă, și lecțiile pe care le-am învățat în aceste întâlniri ne-au pregătit însutit pentru Tainele Spovedaniei și Împărtășaniei.
Una dintre activitățile pe care le-am realizat include un micro “pelerinaj pedestru” până la Mănăstirea Sihăstria Putnei, așa ca o mică re-trăire a anului trecut. Cât de odihnitor este să umbli prin sate! Când vezi o gospodărie țărănească, când auzi un clopoțel de capră! La Sihăstria Putnei, ne-am minunat de iconografia bisericii mari și am vizitat mormintele ÎPS Pimen și al Părintelui Proclu. Următoare zi la Putna, am participat la un tur de muzeu ghidat de Părintele Arhim. Dosoftei, unde am văzut multe expoziții ale mănăstirii din perioada Ștefaniană și cea a Sfântului Ierarh Iacob Putneanul. Lecția cea mai evidentă rămâne faptul că Europa își datorează netulburata creștinătate Sfântului Voievod Ștefan. Penultima zi a șederii noastre la Putna a fost dedicată unei ieșiri până la Mănăstirea Sucevița, cunoscută ca monument UNESCO pentru arhitectura ei gotic-bizantină și pictura murală unică acoperind toată suprafața bisericii. Atât scenele biblice pictate pe exterior cât și întregul sinaxar pictat în pronaos face ca Mănăstirea Sucevița, împreună cu câteva alte biserici cu stil asemănător, să fie emblema Moldovei.
Excursie la Schitul Salaș
Tot mai în sus spre granița cu Ucraina, se află un metoc al Mănăstirii Putna cu hramul Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul. Acest schit Salaș respectă calendarul vechi ortodox, motivul pentru care—ca și dintr-un vis—ne-am aflat iarăși prăznuind acest mare înaintemergător al Vechiului Testament pe data de 2 august. La Sfânta Liturghie a fost prezent Părintele Stareț Melchisedec care a ținut și cuvântul de învățătură. Atât peisajul cât și cultura din această regiune al Bucovinei sunt deosebite. Fiind foarte aproape de Ucraina, mulți români din sat au ascendență parțială de peste graniță, cum a fost demonstrat de mulțimea de credincioși în costume tradiționale. După Sfânta Liturghie, s-a săvârșit un parastas pentru toți adormiții din cimitirul schitului – am rămas impresionați de jertfa oamenilor. Mai târziu, Părintele Hrisostom a ținut o conferință în aer liber pe tema ascultării. Prin definiție, ascultarea nu înseamnă a face ce zice Dumnezeu, ci a face ce vrea. Ca pildă, Dumnezeu a smerit râvna lui Ilie mai întâi făcând ascultare El Însuși, în așa fel smerindu-Se pe Sine ca exemplu pentru om. Asemenea nouă, printr-o smerenie atentă, sufletul și viața noastră va fi luminată de Lumina cea Adevărată. Fericitul Augustin spune frumos că ,,Noul Testament în cel Vechi se ascunde, și Vechiul Testament în cel Nou se descoperă”. Cu aceeași aplicare, lecția de smerenie a lui Ilie închipuiește cuvintele Mântuitorului din Evanghelie: ,,Milă voiesc iar nu jertfă’’ (Matei 9:13). Dumnezeu se face cunoscut numai prin iubirea Lui de oameni; așadar, Îi mulțumim pentru tâlcuirea ascultată la acel praznic frumos.
Duminica de pe 4 august după Sfânta Liturghie a marcat sfârșitul Taberei de vară ROYA 2024. Fiind adunați în rugăciune cu obștea Putnei lângă altarul de vară a fost ceva cu adevărat minunat. Părintele Stareț Melchisedec ne-a binecuvântat și ne-a dăruit la fiecare o punguță cu amintiri spre folos duhovnicesc, deși cel mai mare dar a fost binecuvântarea de a putea fi acolo. Dânsul ne-a poruncit fierbinte să nu lăsăm românismul din noi să moară niciodată – adică valorile și cultura noastră. Nu ne-a mai rămas nimica decât o mulțumire profundă, însă cu un suspin ascuns în adânc. Ar fi o minciună să zicem că momentul plecării n-a fost greu. Cu o stare dulce-amăruie, tinerii noștri au luat la revedere de la Părinți și de la mormântul Voievodului. Mergând mai departe acum, nădăjduim că ne vom revedea în curând înapoi “la poartă la Ștefan Vodă”.
Cuvânt de Despărțire
Mulțumim Domnului pentru această călătorie frumoasă prin grădina Maicii Lui, de asemenea pentru toate cele dobândite într-însa. Iubirea lui Dumnezeu rămâne cea mai mare conștientizare din această tabără, și, de fapt, cea mai mare conștientizare din viața omului. Mai mult, iubirea și bucuria împărtășită între fiecare tânăr prezent în tabără—fie din ROYA sau prieteni noi—ne-a unit într-o mica familie în preajma lui Hristos și a Maicii Domnului. Având în vedere acest lucru, le recomandăm cu căldură tuturor tinerilor români de pe continentul nord-american să participe la următoarea ediție a Taberei de Vară ROYA. Merită cu adevărat să-ți cunoști țara, să cinstești pe strămoșii tăi, să te exprimi în limba ta. Ortodoxia fără rădăcini nu poate fi trăită cu aceeași intensitate. Haideți, atunci, să începem trăirea.
Ana Maria Frujinoiu & Valentin Cioană