La acest praznic împărătesc este lucru folositor să descoperim ce ne învață Părinții Bisericii despre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu. Căci toți cei ce au îndrăznit să scrie despre Maica Domnului au folosit cuvinte de laudă despre cea care l-a dăruit lumii pe Dumnezeu cel Întrupat.

Sf. Grigore Palama se întreabă chiar asupra putinței cuvintelor de a cuprinde taina Născătoarei de Dumnezeu: „Oare ce cuvânt ar putea descrie, Maică a lui Dumnezeu, Fecioară, frumusețea ta dumnezeiesc-strălucitoare? Căci nu e cu putință a cuprinde toate ale tale în cuget sau cuvânt, mai presus de minte și cuvânt fiind toate. Dar a te lăuda ne este cu putință, pe tine, cea care pentru iubirea de oameni la tine ne primești. Tu ești locașul tuturor darurilor și plinătatea a toată frumusețea și a tot binele, icoană însuflețită a virtuții și a toată bunătatea, singura învrednicită a cuprinde toate darurile Duhului...” Nu este cu putință a cuprinde cu mintea și a exprima taina Fecioarei Maria, dar este cu putință a o lăuda pe ea. Un alt părinte spune că după ce ia naștere cuvântul în minte sufletul se îndreaptă spre cântare. Ceea ce înseamnă că încercarea omului de a cugeta despre Maica Domnului nu are sorți de izbândă decât dacă această încercare se transformă în cântare de laudă adusă Născătoarei. Nu putem vorbi despre Fecioara, ci putem numai cânta. Nu putem să explicăm prin cuvinte, ci putem doar mărturisi taina Ei în laude.

Dar cântarea ne duce la mulțumire, iar bucuria mulțumirii se face cântare nouă, ne spune un imnolog al Muntelui Athos. Iar în acest elan de cântare și mulțumire îl aflăm pe Hristos Fiul ei, căci unde este Maica acolo este și Fiul: „Desfătare cerească și bucurie mai presus de lume este clipa în care omul pricepe taina iconomiei Întrupării prin mijlocirea Preasfintei Fecioare. Maria cu Iisus, Iisus cu Maria, aceste două nume preacurate și preadulci, iată Raiul”, spune Atanasie Iviritul.

Descoperim în aceste cuvinte ale Părinților scopul cântării și folosul ei. Tainele lui Dumnezeu sunt de nepătruns cu mintea și greu de exprimat cu cuvântul. Dar în cântare voalul tainei se ridică și devenim părtași descoperirii lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea și exprimat cu cuvântul este primit prin cântare direct de duhul. Duhul omului primește „desfătarea cerească și bucuria mai presus de lume.”

Slujba rânduită în Postul Adormirii Maicii Domnului este Paraclisul. Iar în ajunul Praznicului se cântă Prohodul Maicii Domnului. Ambele slujbe împlinesc ceea ce spun Părinții, căci ne minunăm de taina Născătoarei de Dumnezeu și o lăudăm în cântări: „Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim". (Troparele Născătoarei de Dumnezeu, slujba Paraclisului).

Să ne folosim și noi de aceste cântări de laudă aduse Maicii Domnului și să dorim descoperirea tainelor. Spre bucuria și mulțumirea celui care pășește deja în Împărăția cea veșnică a Fiului lui Dumnezeu și a Maicii Sale!

† Mitropolitul NICOLAE