Cunoaștem cu toții că prima duminică a Postului Sfintelor Paşti este numită Duminica Ortodoxiei și că ea a fost instituită în anul 843, la încheierea perioadei Sinoadelor Ecumenice, pentru a mărturisi biruinţa credinţei ortodoxe asupra tuturor ereziilor, biruinţă sintetizată în restabilirea cultului icoanelor.

Dar este mai puțin cunoscut este că această sărbătoare a Ortodoxiei s-a suprapus peste vechea comemorare a profeților Moise, Aaron și Samuel atestată cel puțin din epoca patriarhului Gherman al Constantinopolului († 740). Postul Mare era plin odinioară de comemorări biblice: în Săptămâna a 2-a era comemorat Noe, în Săptămâna a 4-a jertfa lui Isaac și în Săptămâna a 5-a Isaac însuși. Despre aceste comemorări ne vorbește cu amănunte Macarios Simonopetritul în lucrarea sa excepțională despre Triod.

Sărbătoarea proroocilor se potrivea cu prima Săptămână a Postului Mare și cu atmosfera vechi-testamentară a lecturilor citite la slujbe. Din fericire, această sărbătoare închinată proorocilor nu a fost suprimată, ea rămânând legată de praznicul Ortodoxiei, justificarea aflându-se în faptul că profeții au anticipat și au vestit Întruparea Cuvântului pe care o mărturisesc icoanele.

Sf. Ioan Damaschin semnala deja, în discursurile sale despre icoane, analogia ce există între acestea și vedeniile proorocilor. Aceștia n-au privit vedeniile care le-au fost date cu ochii sensibili, ci cu ochi duhovnicești, ca și apostolii pe Tabor, și au văzut “icoane” ale lui Dumnezeu, nu ființa Sa. Aceste vedenii erau “imagini” a ceea ce avea să fie dezvăluit pe deplin prin Întrupare. În Legea cea nouă, prefigurările s-au destrămat și vedeniile profeților au fost înlocuite de icoane. După cum știm, icoanele se fundamentează pe Întruparea Fiului lui Dumnezeu, pe faptul că Dumnezeu însuși s-a făcut descoperit oamenilor. Vedeniile profeților erau prefigurări ale Întrupării “Icoanei naturale a Tatălui” (Sf. Ioan Damaschin), astfel că ele pot fi considerate „icoane ale acestor icoane” (Macarios Simonopetritul), iar proorocii pot fi sărbătoriți împreună cu sfintele icoane în Duminica I-a a Postului Mare. 

Prin această dublă sărbătorire, Duminica Ortodoxiei ne descoperă o lucrare minunată a lui Dumnezeu în istoria mântuirii. Căci dacă nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu până la Întrupare, până la asumarea de către Acesta a firii omenești, profeții l-au vestit văzând peste timp, adică înainte de timp, chipul lui Dumnezeu Întrupat. Ziditorul aștepta “plinirea vremii” pentru a Se arăta Mântuitor, iar aleșii Săi, profeții, au avut parte de această descoperire pentru a ține în popor credința trează.

Vremea noastră nu este lipsită de ispita neînțelegerii rostului icoanelor. Sărbătorirea lor în Duminica Ortodoxiei ne poate fi prilej de întărire în credință și vestire a descoperirilor dumnezeiești. Aceasta dacă Postul ne poartă înapoi în casa Tatălui, pe noi cei rătăcitori în lume.

Hristos Domnul să ne dăruiască tuturor pace şi bucurii duhovniceşti, dimpreună cu puteri sporite spre a urca cu vrednicie treptele Sfântului Post spre Învierea cea dătătoare de lumină!

† Mitropolitul Nicolae