Mănăstirea „Sfântul Dimitrie cel Nou” din Middletown, New York și-a serbat și în acest an ocrotitorul în ziua de sâmbătă, 28 octombrie 2023. Bucuria praznicului a început încă de joi seara, odată cu săvârșirea slujbei de priveghere în cinstea Sfântului Cuvios Dimitire. Mulți credincioși s-au adunat încă din dimineața zilei de vineri, 27 octombrie, pentru a participa la Sfânta Liturghie urmată de Taina Sfântului Maslu.
După încheierea slujbelor, s-au sfințit cinci dintre cele opt icoane care vor împodobi turla pavilionului mănăstirii, al cărui ocrotitor este Sfântul Iacob Putneanul, din ai cărui sfinte moaște se păstrează o părticică în biserica mănăstirii. Aceste icoane vor fi o mărturie a prezenței Mântuitorului și a Sfinților Lui pentru toți cei care vor trece pragul mănăstirii.
Bucuria zilei de hram propriu-zis a început de vineri seara, odată cu săvârșirea Vecerniei Mari și s-a continuat în mod firesc, ziua următoare prin săvârșirea Sfintei Liturghii. La fel ca și în celelalte zile de hram, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae a făcut bucuria de a fi în mijlocul celor prezenți. Harul Sfintei Liturghii a fost înmulțit prin prezența unui sobor de părinți slujitori și de rugăciunile oamenilor care au luat parte la hram, de asemenea într-un număr mare.
Cuvântul de învățătură al Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae a făcut referire la Sfântul Dimitrie cel Nou, relatând istoria ocrotirilor Sfântului încă din 1774, an în care moaștele sale au rămas în București, ocrotind orașul, spre întărire în nădejdea că Sfântul Dimitrie ne este grabnic ajutător, așa cum s-a arătat mereu de-a lungul timpului: „O să vă amintesc în această scurtă prezentare mai multe evenimente în care sfintele lui moaște au dovedit că sunt cu adevărat ocrotitoare ale Bucureștilor. Primul poate fi cel din 1802 când a avut loc un mare cutremur în București, a căzut turnul cel mai înalt, turnul Mănăstirii Colțea. Mitropolitul Dositei a hotărât să scoată moaștele Sfântului Dimitrie în pelerinaj. Apoi, în 1813 a avut loc o epidemie teribilă de ciumă, ceea ce a rămas în istorie cu numele de «Ciuma lui Caragea», după numele domnitorului Țării Românești de atunci. Într-un an de zile au pierit 90.000 de români în toată Țara Românească, dintre care 40.000 de mii doar în capitală. Și iarăși Mitropolitul scoate moaștele Sfântului Dimitrie și ale Sfântului Grigorie Decapolitul aduse de la Mănăstirea Bistrița din Oltenia. Potrivit datelor, s-a văzut imediat binecuvântarea Sfântului pentru că numărul celor doborâți de molimă a scăzut treptat, până ce molima s-a oprit. Mai apoi, în 1847 a avut loc un foc, „marele foc” rămas în istorie, chiar în duminica Sfintelor Paști. Un sfert din orașul de atunci a fost cuprins de foc. 2.000 de clădiri au fost mistuite și 12 biserici au pierit în flăcări. Prin rugăciunile și prin pelerinajul cu moaștele Sfântului Dimitrie spre liniștirea poporului, au murit doar 15 oameni, dar au fost sinistrați peste 2.600. Un alt moment din istoria acestor moaște a fost în februarie 1918, un moment trist când mai mulți soldați bulgari au intrat în catedrală și au furat racla cu sfintele moaște. Mitropolitul Conon Avrămescu a dispus să se tragă clopotele și hoții au fost în cele din urmă prinși, după două zile, iar racla a fost din nou așezată pe dealul mitropoliei. Un alt eveniment tragic a avut loc în anul 1940 în timpul Patriarhului Nicodim Munteanu. Pe lângă suferința pierderii populației și a teritoriilor, a crizei politice care s-a continuat cu abdicarea regelui Carol al II-lea, s-a adăugat și suferința cutremurului de pământ din toamna acelui an, noiembrie 1940. Din nou moaștele Sfântului au fost scoase în procesiune și au adus liniște locuitorilor orașului. În 1944 moaștele au apărat catedrala de bombardamentele nemților. Iar mai apoi, putem aminti îndrăzneala Patriarhului Iustinian ca în octombrie 1955, în plin regim comunist să proclame canonizarea mai multor sfinți români, printre care și a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Atunci a fost canonizată și Sfânta Cuvioasă Parascheva și mai mulți sfinți, care până atunci avuseseră o cinstire locală, fie în Țara Românească, fie în Moldova, fie în Ardeal. După cutremurul din 1977, regimul comunist a dorit să mute Patriarhia din Dealul Patriarhiei într-o mănăstire din jurul Bucureștilor. Această idee s-a intensificat între anii 1981-1984 cu insistente presiuni asupra Patriarhului Iustin să mute catedrala la Mănăstirea Văcărești, care în cele din urmă, după cum știți, în ultimii ani ai comunismului a fost complet distrusă. Nu a răspuns nici Patriarhul Iustin, nici Patriarhul Teoctist care a rezistat cu multă vitejie acestor influențe și presiuni ale regimului comunist. Probabil nu știți că în octombrie 1989, chiar în ziua de prăznuire a Sfântului, regimul comunist a organizat marea adunare generală, chiar în timpul pelerinajului. Și au cerut să fie mutate moaștele din catedrală, să nu îi tulbure pe liderii comuniști. Patriarhul Teoctist a acceptat să mute moaștele la baza dealului, în biserica Sfântului Nicolae. După două luni regimul comunist a picat. Această istorie a prezenței ocrotitoare a Sf. Dimitrie cel Nou a fost prezentată de PS Paisie Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal, la slujba Privegherii din 26 octombrie la Catedrala Patriarhală din București.”
Înaltpreasfințitul Părinte și-a încheiat cuvântul cu un îndemn ziditor: „Este bine să nu uităm istoria, pentru că istoria ne învață cum să fim creștini. Istoria ne învață cum au trăit creștinește părinții și bunicii noștri. Istoria ne învață cum am fost ocrotiți de Sfinți, cum am trecut prin multe necazuri și prin perioade de asuprire sub turci și sub comuniști, cum Sfinții sunt cei care ne-au apărat și care ne-au primit rugăciunile. Lucrurile acestea le învățăm din istorie. Istoria este un lucru foarte folositor pentru fiecare creștin ca să învețe ceva pentru viața lui creștinească. Cine nu-și cunoaște istoria, acela nu-și cunoaște nici rădăcinile, nici părinții, nici neamul și nu va știi să dăruiască mai departe copiilor și nepoților nici credința ortodoxă și nici istoria neamului. Fără acestea, suntem fără identitate, suntem oameni dezrădăcinați. De aceea, să nu ne uităm istoria, să nu ne uităm credința, să nu ne uităm înaintașii care s-au luptat să rămână atât ortodocși, cât și români, acolo în zona aceea unde ne-au călcat în picioare multe neamuri. Iată, Sfântul Cuvios Dimitrie ne dă acest îndemn.”
Cuvântul de învățătură al Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae a fost urmat de un cuvânt de mulțumire al părintelui stareț Ieremia adresat tuturor preoților prezenți la hram, dar și tuturor celor care au ajutat mănăstirea.
Ca de fiecare dată, nici cei trecuți la Domnul nu au fost uitați, fiind pomeniți printr-o slujbă de Parastas. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frățească, dăruită de credincioșii devotați mănăstirii. Deși această zi se anunța a fi una ploioasă cu o săptămână în urmă, prin dragostea lui Dumnezeu s-a dovedit a fi o zi însorită și frumoasă de octombrie, unde, așa cum a menționat părintele stareț, „Sfântul Dimitrie a dat harul, dar el a fost menținut prin jertfa și dragostea oamenilor.”
Rasofor Bogdan Manga
