“Bucură-te, bucuria noastră;
acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!”
La data de 1 octombrie 911, când se făcea priveghere în biserica din Vlaherne din Constantinopol pentru salvarea cetăţii care era asediată, la ora patru dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh şi rugându-se cu lacrimi Fiului Său pentru poporul care aștepta mila și ajutorul lui Dumnezeu. Acest lucru este relatat nu numai în Acatistul Sfântului Acoperamânt al Maicii Domnului, dar și-n viața duhovnicească a mănăstirilor care cer neîncetat mijlocirea Maicii lui Dumnezeu.
Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului este și hramul mănăstirii din Allegan, Michigan. Sărbătoarea a început vineri seara, 30 septembrie, cu slujba Privegherii (Vecernia cu Litia, urmată de slujba Utreniei) săvârșită de Părintele Ieromonah Daniel Mih. A doua zi a urmat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la care Părintele Daniel a vorbit despre semnificația sărbătorii, amintind evenimentul istoric din secolul al X-lea din biserica din Vlaherne care stă la originea acestei sărbători închinate Maicii Domnului.
Sărbătoarea a continuat sâmbătă seara cu slujba Vecerniei, la care a participat și IPS Mitropolit Nicolae, iar apoi duminică dimineața cu Sf. Liturghie. Alături de IPS Nicolae au slujit Părintele Daniel și Părintele Evanghelos Pepps, unul din prietenii mânăstirii. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de tineri și copii, pelerini obișnuiți ai mânăstirii. La sărbătoare au participat localnicii orașului Allegan, dar și un număr însemnat de pelerini veniți din Chicago.
În cuvântul de învățătură, IPS Mitropolit Nicolae a tâlcuit mai întâi textul Sf. Evanghelii de la Luca, piatra de poticnire a creștinului, despre iubirea vrăjmașilor:
Ca să înțelegem porunca Mântuitorului de a ne iubi vrăjmașii, trebuie să pornim de la ultimul verset al pericopei evanghelice care ne îndeamnă să ne asemănăm Tatălui ceresc Care este milostiv. În Sf. Evanghelie de la Matei se spune că ”El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5, 45). Tatăl cel ceresc este milostiv, este bun cu toți, El este cel care are inițiativa: nu face să răsară soarele și nu trimite ploaie ca răspuns la faptele bune ale omului. Care este problema noastră de nu-L putem imita pe Tatăl cel ceresc, să fim milostivi, să facem și noi bine semenilor noștri așa cum așteptăm de la ei? Problema este cu înțelegerea acestei porunci a iubirii vrăjmașilor. Vrăjmașul pentru noi este cel care ne-a făcut un rău, un rău pe care îl păstrăm în mintea și în sufletul nostru, un rău pe care nu-l putem șterge din mintea noastră... Dacă ne amintim parabola samarineanului milostiv înțelegem că porunca iubirii vrăjmașilor poate fi împlinită dacă ne străduim să ne facem și noi aproapele celorlalți. Iar Sf. Siluan Athonitul ne învață că „lipsiți de harul lui Dumnezeu nu putem iubi pe vrăjmași... Dacă te rogi pentru vrăjmașii tăi, pacea va veni asupra ta. Iar când vei iubi pe vrăjmașii tăi, să știi că un mare har dumnezeiesc locuiește în tine. Nu zic că este deja un har desăvârșit, dar este de ajuns pentru mântuire.” Omenește este imposibil să ne iubim vrăjmașii, tocmai pentru că îi considerăm vrăjmași. Numai primirea harului Duhului Sfânt poate depăși această imposibilitate.
IPS Mitropolit a vorbit apoi despre temeiul istoric al sărbătorii și semnificația ei, ocrotirea Maicii Domnului către tot creștinul aflat în suferință care se roagă și cere ajutorul Născătoarei de Dumnezeu. Agapa frățească a încheiat această zi binecuvântată pentru slujitori și pelerini.
“Toată nădejdea noastră spre tine o punem Maica lui Dumnezeu, păzește-ne pe noi de tot răul cu Sfântul tău Acoperământ.”
